http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/Primul-blog-b1.htm Primul dvs. blog Fri, 30 Jul 2010 10:49:50 GMT 10 http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/Primul-blog-b1.htm Primul blog 2009-10-31T11:30:18Z <font><font><font face="Verdana, Arial, Helvetica, sans-serif" size="1" color="navy"><font face="times new roman, times, serif" size="3" color="black">Capitolul 1<br /><br /><br /><br />Între noi doi!<br /><br /><br /><br />Când coborî în gara Brașov, Tuteașcă se uită mirat în jur. Își aminti<br />prima lui întâlnire cu acest oraș, cu cinci ani în urmă ... cinci ani<br />deja? Atunci, în &#8217;45,în plin război, Tuteașcă era maistru militar, iar<br />unitatea sa se deplasa pe un nou amplasament, în Transilvania.<br />Bombardamentele asupra Brașovului fuseseră intense; mai întâi,<br />anglo-americanii și englezii, cum le spuneau ei, căutaseră să distrugă<br />I.A.R. &#8211;ul, uzina care făcea vestitele avioane de vânătoare. Apoi<br />nemții, în retragere, se ambiționaseră să nu lase nici un obiectiv<br />strategic în picioare ... Cum a fost atunci ... trenul militar se<br />târâse pe lângă oraș ... apoi au staționat câteva ore în gară ... Dar<br />ce gară! Clădiri nu mai existau, de jur împrejur se vedeau grămezi de<br />moloz și bucăți de șine contorsionate ... iar pe câteva vagoane uitate<br />pe linii se vedeau inscripțiile: &#8221;ȘEF STAȚIE&#8221;, &#8221;BIROU MIȘCARE&#8221;, &#8221;CASA<br />DE BILETE&#8221;.<br /><br />Acum exista o gară...o adev&#462;rată clădire pentru C.F.R., după cum<br />aprecie tânărul. Un fel de hambar urât, prelung, cu multe coșuri<br />fumegânde, parcă era un tren, fără roți și fără șine...<br /><br />Tuteașcă nu era însă la Brașov ca să admire gara sau să facă turism.<br />Ordinul de serviciu pe care-l avea în buzunar era clar: &#8221;Se transferă<br />sergentul-major tehnic de la UM ... Bistrița, la UM ... Brașov&#8221; ...<br />Trebuia să se prezinte la comenduirea garnizoanei, iar de acolo avea să<br />fie îndrumat la unitatea respectivă, oriunde s-ar fi aflat ea.<br /><br />- Între noi doi, Brașovule! murmură Tuteașcă, asemenea unui cunoscut<br />personaj balzacian. Hai să vedem, cine s-a păcălit? Aceia, că mi-au dat<br />transferul, sau eu, că l-am acceptat? ... Dar unde-o fi garnizoana?<br /><br />O fi el, Brașovul, mare și, pentru tânărul subofițer, necunoscut, dar<br />militarii se descurcă repede și ușor, mai ales când trebuie să găsească<br />garnizoana. Iar ofițerul de serviciu era un om cumsecade.<br /><br />- Majorule, în noaptea asta dormi aici, că la ARO nu mai au camere. Îți<br />găsesc eu un pat unde să te culci, iar mâine îți dau un soldat să te<br />conducă la unitatea dumitale.<br /><br />- Vă mulțumesc, să trăiți!<br /><br />- Sper că nu ești foarte pretențios. Noi avem aici două camere de<br />oaspeți, amenajate corespunzător, dar ai ghinion în seara asta că mai<br />trebuie să sosească un tovarăș colonel Marica și un tovarăș maior<br />Stroe. Au fost și dânșii transferați, unul de la Timișoara, celălalt de<br />la Constanța. Camerele alea faine trebuie să le țin pentru ei, dar îți<br />pregătesc și dumitale un pat bun ... la arest ... îți dau tot ce-ți<br />trebuie ...<br /><br />Dis-de-dimineață, Tuteașcă se prezentă la noul său loc de muncă. O<br />clădire de modă veche, cu ziduri groase, de jur împrejur câteva anexe,<br />și, cocoțat pe un delușor, într-o margine a curții, pavilionul<br />comandamentului. Și în toate părțile brazi, o mulțime de brazi.<br />Tuteașcă era încântat ... brazii îi produceau o mare bucurie, erau,<br />prin înălțimea lor, un simbol al muntelui, al zborului. Iar veverițele<br />care se întreceau în salturi vioaie îl făcură să se gândească la<br />libertate, chiar dacă era în curtea unei cazărmi.<br /><br />Comandantul îl primi imediat la raport.<br /><br />- Bine ai venit, majorule! Ai actele de transfer? Va trebui să i le dai noului dumitale șef.<br /><br />- Ordonați?<br /><br />- Eu astăzi predau comanda și plec la Bacău. În locul meu vine un<br />colonel Marica. La ora 11 e adunarea pe platoul unității. Dar până<br />atunci ai timp să iei legătura cu plutonierul Beizadea, îi spui că-l<br />rog eu să-ți dea o cameră la el, la infirmerie, până-ți găsești o<br />locuință în oraș.<br /><br />- Să trăiți!<br /><br />Faptul că avea să se schimbe comandantul nu i se părea lui Tuteașcă de<br />bun augur. Când vine un șef, întotdeauna e hotărât să &#8220;dea armata jos<br />din pod&#8221;. Iar dacă mai e și la prima comandă, atunci e vai și-amar. O<br />să vrea să se răzbune pentru tot ce ar fi îndurat el vreodată de la<br />șefii lui.<br /><br />- Ei, om trăi și-om vedea, își spuse sergentul major.<br /><br />La adunare se întâlni cu noii lui camarazi. Se prezentă, află și el<br />numele lor, apoi asistară împreună la predarea comenzii în cadru<br />festiv. La sfârșit, tovarășul colonel Marica ținu o scurtă cuvântare:<br /><br />- Tovarăși, spuse el, sunteți foarte norocoși să mă aveți ca comandant,<br />având în vedere că eu sunt foarte apreciat de forurile superioare.<br /><br />Spunând aceasta, colonelul arătă cu un gest cele 7-8 decorații prinse la veston.<br /><br />- Parcă-i mareșal al Uniunii Sovietice, comentă Tuteașcă cu glas scăzut.<br /><br />- B&#462;, majorule, ai ceva de raportat?<br /><br />- Nu, să trăiți!<br /><br />- Mi s-a părut c-ai deschis gura . Vă aduc la cunoștință că nu voi admite nici <br /><br />o derogare de la disciplina impusă de regulamente. Am dorința și<br />capacitatea să fac din unitatea asta un adevărat model. Să știți că am<br />făcut două facultăți, adică școala de ofițeri și Dreptul, prin urmare<br />nu-mi va scăpa nimic. Ca niște adevărați comuniști, vom face totul...<br /><br />... Tuteașcă nu era comunist. Nu dădea doi bani pe toate lozincile<br />afișate și rostite în orice împrejurare. Pentru el, a fi membru de<br />partid nu însemna decât o ședință sau două în fiecare lună și niște<br />bani aruncați degeaba drept cotizație...<br /><br />- Hei, majorule, tu auzi ce spun eu aici ...?<br /><br />- Ordonați, tovarășu colonel!<br /><br />- Eu vorbesc și tu te uiți pe muntele ăsta, cum îi zice ...?<br /><br />- Raportez, e Tâmpa, sări să-l lămurească un locotenent.<br /><br />- Tâmpit ești tu! ripostă colonelul. După adunare vii la raport. Și tu<br />la fel, se adresă el lui Tuteașcă. O zi de arest la garnizoană! Vă<br />învăț eu minte să nu ascultați cu atenție ordinele superiorului!<br /><br /><br /><br /><br /><br /></font></font></font></font><br /> http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/Primul-blog-b1/UN-URS-IN-ORAS-b1-p2.htm Primul blog 2009-11-02T08:43:19Z <font><font><font face="Verdana, Arial, Helvetica, sans-serif" size="1" color="navy"><font face="times new roman, times, serif" size="3" color="black">Capitolul 2<br /><br /><br /><br />La săsoaice<br /><br /><br /><br />Cu toate că Tuteașcă era născut într-un sat de câmpie, adaptarea lui la<br />condițiile unui oraș mare nu era dificilă. Militarii trebuie să se<br />mulțumească cu orice, iar pentru unul care cunoscuse greutățile<br />războiului, o cameră de infirmerie este o adevărată locuință de vis.<br />Încă din prima zi, subofițerul își împodobise casa, cu 2-3 fotografii<br />de familie și își stocase în dulăpior toată averea: uniforma cea bună,<br />câteva cărți și o cutie cu scule. Trecuseră câteva săptămâni de la<br />sosirea lui în Brașov și deja se simțea ca acasă. <br /><br />În prima zi, Beizadea, bătrânul plutonier care domnea peste infirmerie, îi spuse:<br /><br />- Mă băiatule, să știi că la mine nu-i hotel de lux. O să ai un pat și<br />un dulap, dar vezi că lumina e stricată, apa nu mai curge, că s-a spart<br />o țeavă anul trecut, mai trebuie reparată și broasca de la ușă...<br /><br />Floare la ureche pentru tânărul tehnician. A rezolvat totul în scurt<br />timp, iar dup&#462; ce și-a asigurat confortul, s-a apucat din plăcere să<br />repare și alte instalații din infirmerie. <br /><br />- Mă Petrică, tu ești un noroc la casa omului, îl aprecie Beizadea. De<br />când am venit eu aici, niciodată n-au mers aparatele astea. Dar ce<br />păcat că nu aveam și doctori care să lucreze cu ele...<br /><br />- Lăsați, nea Vasile, că puteți și dvs. să lucrați. Uite, aparatul ăsta<br />de ultraviolete, ăsta pot și eu să-l folosesc, d-apoi un sanitar!<br /><br />Și, întradevăr, chiar la ultraviolete au început să se înghesuie toți ofițerii când au auzit că poți să faci plajă fără soare.<br /><br />- Plajă la bec! Hai la plajă la bec! își făcea reclamă Beizadea.<br /><br />Dar fericirea nu putea dura prea mult. Într-o zi, Marica auzi de minunea de<br /><br />la infirmerie și veni să o vadă cu ochii lui.<br /><br />- De unde ai chestia asta, plutonier?<br /><br />- Raportez, era aruncată printr-un dulap, stricată. A găsit-o Tuteașacă și a reparat-o.<br /><br />- Tuteașcă? Majorul ăla tehnic? Dar ce i-a venit să umble în dulapurile tale?<br /><br />- Raportez că în timpul liber băiatul mă mai ajută pe-aici, mai repară câte ceva.<br /><br />- În timpul liber? Păi cum, nu pleacă acasă?<br /><br />- Nu știți? Locuiește aici de când a venit, așa a ordonat tovarășul colonel.<br /><br />- Am ordonat eu asta?<br /><br />- Nu, tovarășu colonel Stupariu.<br /><br />- A, ăla dinaintea mea? Bă, toate ordinele ăluia se revocă. Ăsta, cum<br />îi zice? &#8230; Tuteașcă, să facă bine să-și caute casă. Ce-i cazarma mea,<br />cămin?<br /><br />- Mă, Petrică, eu te-aș mai ține aici, dar șefu-i încruntat rău... Să<br />știi că Stupache n-ar fi făcut așa ceva, îl înștiință Beizadea pe<br />Tuteașcă în aceeași zi. Trebuie să-ți cauți gazdă în oraș.<br /><br />- Unde să găsesc eu gazdă, nea Vasile? Nu cunosc pe nimeni în Brașov, la cine să mă duc?<br /><br />- Stai, mă, nu plânge! Las&#8217; că se rezolvă. Ia și fă o cerere la garnizoană, poate-ți găsesc ei ceva. <br /><br />- Și pân` atunci?<br /><br />- Să vorbim cu băieții. Or mai avea și ei prieteni, neamuri ...<br /><br />Maiorul Negrea de la garnizoană, de la serviciul de cadre, nu l-a refuzat pe <br /><br />Tuteașcă.<br /><br />- Bine, domne, lasă cererea aici. Dar să nu te-aștepți să meargă iute,<br />mai am o gramadă de clienți de mulțumit înaintea ta. Ia uite, colonelul<br />Marica, îl cunoști? Stă la neamuri; maiorul Stroie, vezi, ăsta stă la<br />Casa Armatei. Tu unde stai acum?<br /><br />- Raportez, stăteam la infirmerie, la unitate, dar a ordonat tovarășu colonel să plec de-acolo.<br /><br />- Te mai descurci și tu cum poți și să sperăm că se-aranjează.<br /><br />&#8220;Să sperăm&#8221; i-au spus și colegii de la unitate. Câteva zile a tot<br />sperat, cu lumina stinsă la infirmerie ca să nu prindă de veste<br />comandantul.<br /><br />- Tuteașcă, te-am aranjat! îl anunță într-o dimineață plutonierul major Constandache. Am o adresă, mergem acolo după masă.<br /><br />Găsiră casa pe Strada de Mijloc. Dar femeia cu must&#462;ți care le deschise le tăie elanul:<br /><br />- Ioi! Iștenem! Militar este, ioi! Ieu nu dai camera meu la militar!<br /><br />- Nea Constandache, bine că n-am rămas la baba aia! Cum să stau eu cu <br /><br />chirie la o babă? se destăinui Tuteașcă în stradă.<br /><br />- Păi ce, mă, tu vrei să stai la o fată frumoasă? Unde găsești tu așa ceva?<br /><br />A doua zi, subofițerii auziră de pățania colegului lor.<br /><br />- Petrică, să știi că ți-am găsit eu o gazdă în Craităr, dar vorba e că<br />n-are decât o singură cameră și pentru ea, îl abordă plutonierul Talabă.<br /><br />- Vorbești serios, nea Lambe?<br /><br />- Da, mă, e o babă de 8o de ani. Vrei la ea?<br /><br />- Nu, mă, nea Lambe, îl duc eu la una de 20, la Breiner Bella, pe lângă mine, sări cu gura nea Waum, frizerul.<br /><br />- Voi râdeți de mine și eu n-am unde să stau, frumos din partea voastră.<br /><br />- Hai, mă, nu te supăra! Găsim noi ceva până la urmă.<br /><br />După mai multe zile, Tuteașcă se duse din nou la maiorul Negrea.<br /><br />- Ai noroc, tinere, îl întâmpină maiorul. I-am găsit o casă faină lui<br />tovar&#462;șu Marica. A fost a unui sas, un dușman al poporului care a fugit<br />în Germania.<br /><br />&#8220;Halal noroc! își spuse subofițerul. Colonelul primește casă bună, și pe mine nu mă lasă să stau nici la infirmerie&#8221;.<br /><br />- Acum îl ai înainte doar pe tovarășul Stroe. Dacă-l rezolv și pe el, boier ești!<br /><br />Așteptând fericirea promisă de ofițerul de la garnizoană, Tuteașcă mai<br />vizită câteva gazde. Dar era fie prea scump, fie prea departe, nu se<br />hotărî la nici una.<br /><br />- Tare pretețios mai ești, îl scutură Talabă după o astfel de vizită. O să rămâi fată bătrână.<br /><br />Într-o zi pică bomba:<br /><br />- Petrică, băiatule, repede ia-ți tot de pe-aici, că Mareșalul tău a mirosit ceva și vine în control, anunță Beizadea.<br /><br />Colonelul, însă, nu se lăsă păcălit:<br /><br />- Plutonierule, am auzit că tehnicul ăla tot aici stă, în spitalul tău.<br /><br />- A plecat, tovarășu colonel.<br /><br />- Lasă, bă, a plecat azi-dimineață. Ce, nu știu eu?<br /><br />&#8220;Să-l ia naiba pe ăla care ți-a ciripit!&#8221; înjură în gând plutonierul.<br /><br />- Mi-l cauți pe Tuteașcă și veniți imediat la mine. Am eu grijă de voi!<br /><br />Și a avut. Le-a dat câte o zi de arest pentru neexecutare de ordin.<br /><br />- Măcar am unde dormi la noapte fără să mă tem că mă prinde cineva, comentă Tuteașcă după ce ieșiră de la comandament.<br /><br />A doua zi, după ce mulțumi pentru &#8220;găzduire&#8221;, Tuteașcă urcă și până la cadre.<br /><br />- A, ce bine c-ai venit, domne, îl întâmpină maiorul Negrea. Ai o baftă<br />chioară, chiar ieri i-am găsit tovarășului Stroe un apartament pe<br />Republicii, și azi ți-am găsit și dumitale ceva, poftim repartiția, te<br />duci să ți-o ștampileze &#462;ia de la I.L.L. și poți să te muți. E o cameră<br />cu acces la bucătărie și la baie, dar ești tânăr și-ți ajunge. Te duci<br />pe strada ... stai să văd ... Pavlov.<br /><br />A doua zi, Constandache aduse vestea:<br /><br />- Mă fraților, Tuteașcă e bun de cinste! I-au dat ăia de la garnizoană exact ce-a vrut el!<br /><br />- Ce vorbești, mă? Ce i-au dat?<br /><br />- Pe Pavlov, sub Tâmpa, o cameră la etajul unu, cu balcon. Și știți ce? E la comun cu trei săsoaice, trei surori nemăritate!<br /><br /></font></font></font></font><br /> http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/Primul-blog-b1/UN-URS-IN-ORAS-b1-p3.htm Primul blog 2009-11-04T09:48:11Z <font><font><font face="Verdana, Arial, Helvetica, sans-serif" size="1" color="navy"><font face="times new roman, times, serif" size="3" color="black">Pregătiri de iarnă<br /><br /><br /><br />O zi în cazarma unde muncește sergentul-major Tuteașcă începe așa:<br /><br />- Tovarășu colonel, batalionul este gata pentru începerea programului! Raportează șef de stat maior, maior Stroe. <br /><br />După care &#8220;maior maior Stroe&#8221; execută un pas lateral și o tentativă de<br />întoarcere la stânga, iar batalionul face să se cutremure munții cu<br />salutul regulementar, dar mincinos:<br /><br />- Să trăiți to&#8217;așu colonel!<br /><br />Apoi comandantul, cu o figură nemulțumită, inspectează frontul.<br />Îndreaptă un nasture ici, colo reproșează unui militar în termen starea<br />bocancilor, dă mâna cu unul sau doi dintre ofițerii superiori. Când<br />toate subunitățile combatante au fost trecute în revistă, se oprește în<br />fața sergentului major Tuteașcă, singurul membru al subunității sale,<br />serviciul tehnic-întreținere. De câteva luni dialogul este invariabil:<br /><br />- Ai grijă, b&#462; majorule, sunt cu ochii pe tine!<br /><br />- Am, înțeles, tovarașu colonel!<br /><br />Dar astăzi, spre sfârșitul lui octombrie, &#8220;Mareșalul&#8221; (tot batalionul<br />îi zice &#8220;Mareșalul&#8221; după vorba scăpată odată de Tuteașcă) iese din<br />tipic:<br /><br />- Tovarășilor, se adresă el militarilor, vine iarna. În cel mai scurt<br />timp, cadrele vor trece la ținuta de iarnă. La raportul de dimineață<br />veți veni în cizme, manta și căciulă. Soldații vor purta manta începând<br />de mâine! Treceți la program!<br /><br />Ordinul comandantului era clar. După amiază, în loc să execute<br />programul de lectură a ziarului SCÂNTEIA, soldații trebuiau să-și<br />pregătească mantaua. Vechi și ponosite, aceste accesorii ale ținutei<br />ostășești fuseseră folosite toată vara drept așternut în lizieră. Acum<br />trebuiau să fie curățate, călcate, nasturii &#8220;completați&#8221; ... O<br />adevărată binecuvântare pentru ofițerul de serviciu, căci nimeni nu va<br />avea timp să sară gardul și toți vor fi prezenți la apelul de seară.<br /><br />Pentru mulți subofițeri, însă, vestea era destul de rea. Chiar dacă<br />croitoria garnizoanei raportase către marea unitate că fusese asigurat<br />întregul necesar de uniforme, doar gradele superioare aveau să le<br />poarte la apropiata paradă de 7 Noiembrie; pentru ceilalți însă, și<br />printre ei se număra și Tuteașcă, mantaua era un vis prea îndepărtat.<br /><br />Dar ordinul era ordin. Trebuia să-și găsească o manta, ori Marica va<br />avea în sfârșit pretextul pe care-l căuta în fiecare dimineață. Soluția<br />era să împrumute una, sau s-o cumpere de la vreun subofițer mai norocos.<br /><br />- Mă, Petrică, cunosc eu pe unul care are o manta de vânzare, spuse plutonierul Talabă auzind de necazul prietenului său.<br /><br />- Pe cuvânt? Hai la el s-o văd și dacă e bună o iau, zise bucuros Tuteașcă.<br /><br />- Mă, să știi că nu e chiar nouă, a mai purtat-o și el, dar e absolut perfectă.<br /><br />- Gata, mergem la el!<br /><br />- Ei, stai blând! Întâi mă duc să vorbesc cu omul, să-i spun de tine...<br /><br />- Și ce mai aștepți?<br /><br />- Păi, ce tu crezi că bați din palme și gata? Lasă, mă duc deseară.<br /><br />Au trecut câteva zile, Tuteașcă cerea mereu vești de la vânzător, dar<br />fie că Talabă nu-l găsise acasă, fie că omul nu se gândise încă la un<br />preț, ori începuse să ezite ...<br /><br />- Mă, nea Lambe, eu știu de ce nu mergem la ăla... Bine, după masă te iau la o bere, la Coroana.<br /><br />- Păi vezi, mă, Petrică, că ești băiat deștept? Așa trebuia să zici tu de la început, și se rezolva mai repede.<br /><br />În aceeași seară, după program, la restaurantul de pe strada Republicii<br />intrau mai mulți subofițeri, în frunte cu Talabă și Tuteașcă. Acesta nu<br />se putuse abține să nu-i șoptească prietenului său:<br /><br />- Bine, bre, așa am vorbit noi? De unde să scot eu atâția bani? Nu știi că Dobrilă bea singur o ladă?<br /><br />- Cum, n-ai bani? Mantaua cu ce vrei s-o cumperi?<br /><br />- Am bani, bre, dar dacă mi-i beți voi ...<br /><br />- N-ai tu treabă, eu sunt aici. Vorbesc cu el să ți-o dea pe datorie.<br /><br />Mai trecură câteva zile. La raportul de dimineață, tot mai multe cadre<br />apăreau în ținuta ordonată de colonel, dar de la omul lui Talabă, nici<br />o veste. Tuteașcă începea să fie neliniștit.<br /><br />- Bre, nea Lambe, îi spuse el lui Talabă, azi după amiază mergem la ăla.<br /><br />- Cum să mergem, mă? Tu crezi că ăla stă acasă când vrei tu? Dacă nu-l găsim?<br /><br />- Îl găsim, nu-l găsim, noi ne ducem. Nu vezi că aproape toți și-au schimbat ținuta?<br /><br />La ora trei Tuteașcă era gata de plecare în misiune. Plutonierul nu mai<br />găsi nici un pretext să scape de ele și porniră amândoi prin oraș.<br /><br />- Unde șade, domne, omul ăla? întrebă Tuteașcă după un timp.<br /><br />- Las&#8217; că vezi tu când ajungem.<br /><br />- Dar mai e mult? Deja umblăm de vreo oră!<br /><br />- Uite-acum ajungem.<br /><br />- Unde, bre?<br /><br />- Colea, în Prund.<br /><br />Deși era în Brașov de câteva luni, sergentul major nu reușise încă să-i<br />cunoască toate cartierele. Știa că Prundul e pe undeva pe un munte, că<br />era acolo o biserică mare și veche în care el, ca militar, nu avea ce<br />să caute. Și mai auzise că oamenii de acolo, trocarii, cum îi botezase<br />un coleg, erau foarte deosebiți de ceilalți brașoveni. De aceea simți o<br />emoție când auzi că tocmai acolo urma să facă o afacere.<br /><br />- Bă, Petrică, ai un noroc chior, bă! exclamă Talabă când ajunseră în piața Prundului.<br /><br />- De ce, bre?<br /><br />- Păi nu vezi? Ia uite, omul nostru e acasă și ne așteaptă. Are și mantaua la el.<br /><br />- Unde-l vezi tu? La vreo fereastră?<br /><br />- Ce fereastră, mă? Uite-l acolo, în centru, e cu mâna întinsă spre noi.<br /><br />Tuteașcă își roti privirile. În zadar. Câteva mașini, o căruță, dar nu militarul pe care se aștepta el să-l vadă.<br /><br />- Cum, mă, tot nu-l vezi? Hai la el. Salută-l pe tovarășul!<br /><br />Abia acum înțelese Tuteașcă.<br /><br />- Ăsta e?<br /><br />În piață se afla într-adevăr un militar. Cu arma în mână, el părea gata să pornească la atac.<br /><br />- Ei, îți place mantaua lui?<br /><br />Era foarte bine realizată. Din bronz. Omul lui Talabă era un monument în memoria eroilor neamului...<br /><br /></font></font></font></font><br /> http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/Primul-blog-b1/Capitolul-3-b1-p4.htm Primul blog 2009-11-09T21:12:38Z <font><font><font face="Verdana, Arial, Helvetica, sans-serif" size="1" color="navy"><font face="times new roman, times, serif" size="3" color="black">Radar- ist la G.A.<br /><br /><br /><br />- Tovarășu colonel, sunt sergent major Tuteașcă, m-am prezentat la ordinul dumneavoastră!<br /><br />...<br /><br />De câteva săptămâni, Tuteașcă se căznea să repare un aparat sovietic de<br />radiolocație. Se zicea că-l cumpărase armata de la ruși, sau că-l<br />aruncaseră ei la gunoi, dar nu se știa precis. Șeful &#8220;de stat maior,<br />maior Stroe&#8221; îl luase în primire cu eticheta &#8220;defect&#8221; și i-l pasase lui<br />Tuteașcă:<br /><br />- Bă, majorule, trebuie să repari chestia asta ... uite cartea tehnică,<br />o citești și te familiarizezi cu radarul... vezi ce are, apoi faci un<br />referat pentru piese de schimb.<br /><br />Tot ce nu spusese Stroe, dar a descoperit curând Tuteașcă, era că toată<br />documentația era în limba rusă. Ce-i drept, schemele tehnice reprezintă<br />un limbaj internațional, de care tânărul sergent major nu era străin.<br />Dar ce să facă cu instrucțiunile de folosire, multe pagini acoperite cu<br />un scris neinteligibil? Nu se punea problema să raporteze superiorilor<br />că nu știe rusește, parcă-l auzea pe căpitanul Miron, locțiitorul<br />politic:<br /><br />&#8220;- Nu știi rusește? Dar unde-ți este nivelul politic, tovarășe? Și mai<br />zici că ai luptat cot la cot cu glorioasa Armată Roșie?!&#8221;<br /><br />Precis i-ar fi servit un astfel de comentariu. Nici Stroe nu l-ar fi iertat:<br /><br />&#8220;- De ce nu știi rusește? Păi atunci cum ai ajuns în armată?&#8221;<br /><br />Replica lui Marica ar fi fost desigur:<br /><br />&#8220;- Nu înțelegi documentația? O zi de arest la garnizoană! Executarea!&#8221;<br /><br />Așa că făra să mai stea cu gândul la textul rusesc, Tuteașcă se apucase<br />de lucru. În câteva ore, tot aparatul era demontat pe masă: zeci de<br />tuburi electronice, kilometri de conductori, tone de componente,<br />vagoane de șuruburi. Ca la orice aparat rusesc. Au urmat apoi<br />nenumărate măsurători și testări, iar defectul &#8211; defectele - nu au<br />întârziat să apară.<br /><br />- Ei, majorule, cum merge? l-a întrebat a doua zi Stroe. Ai găsit buba?<br /><br />- Raportez, tovarășu maior, am găsit câteva bube până acum, dar cred că mai sunt încă multe...<br /><br />- Da?... Atunci ce mai stai, muncește, vreau urgent referatul pentru piese!<br /><br />Din nou s-a scufundat Tuteașcă în aparat și alte belele și-au făcut<br />apariția. După două zile, lista de piese era gata; cuprindea mai multe<br />pagini.<br /><br />Stroe, văzând-o, a încruntat din sprâncene:<br /><br />- Bă, tu crezi că armata are fabrică? De unde să scot eu toate astea?<br /><br />- Tovarășu maior, raportez, am făcut o listă minimă. Unele piese mai pot fi <br /><br />reparate, dar astea sunt arse, trebuie neapărat să le înlocuiesc.<br /><br />- Bine, eu trimit lista mai sus. Dar nu cred c-o să fie aprobată ...<br /><br />Și totuși, minunea s-a produs. Marea unitate a probat imediat lista.<br />Materialele aveau să fie comandate în Uniunea Sovietică și urmau să<br />vină în cel mai scurt timp.<br /><br />Până atunci, Tuteașcă nu se plictisea. A recuperat tot ce mai putea fi<br />recuperat, a confecționat el însuși câte o piesă, vreun arc rupt, sau o<br />bobină arsă, a mai obținut câte ceva de la uzinele din oraș ... După o<br />vreme i-a putut raporta lui Stroe:<br /><br />- Tovarășu maior, tot ce am putut face am făcut. Mai am doar să montez piesele noi, când or veni.<br /><br />- Bine, majorule, dacă nu mai ai nimic de făcut la radarul ăla, ia vezi, că te caută tovarășu colonel.<br /><br />...<br /><br />De aceea se afla acum Tuteașcă în biroul Mareșalului, surprins că șeful avea nevoie de el,<br /><br />Nu mai puțin surprins era însă și Marica.<br /><br />- Da, da ... spunea el, căutând să-și aducă aminte de ce îl chemase.<br />Bine ai făcut c-ai venit ... da ... cine ți-a transmis ordinul?<br /><br />- Raportez, tovarășu maior Stroe.<br /><br />- Stroe? Aha! făcu ofițerul, Stroe zici?<br /><br />- &#8220;Oare ce-am vorbit eu cu Stroe? Dacă-l sun să-l întreb, râde de mine,<br />iar dacă nu-i dau ăstuia nici un ordin, râde el. Ce naiba să-l pun să<br />facă? ... A, știu!&#8221;<br /><br />- Bă, Tuteașcă, tu ești de la țară, nu?<br /><br />- Raportez, de la țară, da.<br /><br />- E bine să fii de la țară. Ia zi, ai avut grădină acolo?<br /><br />- Raportez, tata are un pic de loc pe lângă casă. Știți, o roșie, un ardei ...<br /><br />- E clar, deci te pricepi la grădinărit. De azi ești șef la G.A.<br /><br />- Am înțeles, tovarășu colonel, dar știți, eu mă pricep mai bine la reparații, partea tehnică...<br /><br />- Bă, te duci la G.A. sau te trimit la garnizoană. Executarea!<br /><br />Ce se mai putea spune? Sergentul-major salută și ieși, înjurându-l în gând pe Mareșal.<br /><br />- &#8220;Cum naiba mă găsi ăsta bun de G.A.? Doar e Rommel acolo, și e de<br />meserie ... ce chestie ... ajunsei din tehnician grădinar și porcar...&#8221;<br /><br />Rommel, un sas dintr-un sat din apropierea Brașovului, era stăpân peste<br />Gospodăria Anexă, adică grădină și animale, încă de când se terminase<br />războiul, prietenia lui cu un tovarăș important îl scăpase de prigoana<br />rușilor, mulți sași cu nume mai puțin faimoase decât al lui, erau acum<br />în Siberia. Tot tovarășul acela îl angajase la armată ca grădinar și<br />încă îl mai sprijinea. Tuteașcă îi știa toată povestea, de aceea nu-i<br />venea la socoteală să-i spună așa, dintr-o dată:<br /><br />- Nene Rommel, m-a trimis comandantul să fiu șeful matale.<br /><br />Grădinarul însă primi vestea râzând.<br /><br />- Lasă, tofarăș major, tumneata șef, eu afut grijă de tot cu soldați.<br /><br />- Cum, nene Rommel, eu să fac pe șeful și matale să muncești?<br /><br />- Tacă spun, tumneata merge la pirou și afut grijă de hârtii, să nu fii aici tofarăș colonel și să căsești stăm de forbă.<br /><br />- &#8220;Oare să se fi păcălit colonelul? se întreabă Tuteașcă. Am impresia<br />că nea Rommel ăsta e băiat de treabă, nu trebuie să pun mâna pe sapă și<br />pe lopată&#8221;.<br /><br />- Mulțumesc, nene Rommel. Dacă ai nevoie de mine, eu stau pe-aici.<br /><br />În felul acesta deveni Tuteașcă moșier. Nu avea altceva de făcut toată<br />ziua decât să însoțească doi soldați până la grădină să numere lădițele<br />cu &#8220;producția&#8221;.<br /><br />Dar fericirea nu dură mult. Spre surprinderea tuturor, într-o zi se<br />opri la poartă un GAZ de la marele Stat Major, încărcat cu piese pentru<br />radiolocator. Iar subofițerul primi imediat ordin să-și reia în<br />stăpânire atelierul.<br /><br />Curând reparația fu terminată, piesele erau corespunzătoare, know-how<br />exista, deci aparatul fu pus în stare de funcționare. Dar, dar cum să-l<br />încerci? Instrucțiunile rămăseseră la fel de inaccesibile pentru<br />Tuteașcă. <br /><br />Dilema era greu de rezolvat. Dacă mergea în fața superiorilor și se<br />vedea că nu cunoaște limba rusă, s-ar fi ales cu comentariile lor<br />acide. Dacă nu raporta că radarul merge și nu ar fi demonstrat, toți ar<br />fi zis că nu-i în stare să-l facă.<br /><br />- &#8220;Am găsit! se bucură Tuteașcă. Trimit un soldat să raporteze lui<br />Marica, iar eu mă duc la grădină. Mari ofițeri cum sunt ei, trebuie să<br />știe să opereze un locator, deci n-au nevoie de mine.&#8221;<br /><br />A doua zi, imediat după raportul de dimineață, Marica află că<br />radiolocatorul funcționează. Îi luă cu el pe toți ofițerii din<br />comandament și luară cu asalt atelierul mecanic.<br /><br />Aparatul îi aștepta. Nu avea nevoie decât de curent și de o mână pricepută.<br /><br />- Dar știți că arată bine chestia asta? comentă colonelul. Ia, care te pricepi? Dați-i drumul, să văd și eu cum face.<br /><br />Nici unul dintre ofițeri nu se mișcă. Fiecare se uita la ceilalți.<br /><br />- Hai, b&#462;, de ce nu-l porniți? se impacientă colonelul. Stroe, dă-i drumul!<br /><br />- Tovarășu colonel, raportez, nu știu să umblu cu așa ceva.<br /><br />- Cum, maiorule, să nu știi? Nici voi nu vă pricepeți? îi întrebă Marica<br /><br />pe ceilalți.<br /><br />- Tovarășu colonel, permiteți, dar de ce nu-l pornește Tuteașcă?<br /><br />- Dar chiar, unde-i ăsta? se miră șeful.<br /><br />- Vă rog să-mi permiteți să raportez, interveni soldatul, toa&#8217;major e la<br /><br />grădină.<br /><br />- Ce caută Tuteașcă la grădină? întrebă Stroe.<br /><br />- L-am trimis eu săptămâna trecută să lucreze acolo, răspunse comandantul.<br /><br />- Păi, știe el să grădinărească?<br /><br />- Știe, nu știe, ce era să fac cu el dacă l-ai trimis pe capul meu?<br /><br />- Eu?<br /><br />- Dumneata, maiorule.<br /><br />- Tovarășu, dar eu l-am trimis să vă repare aparatul de radio. Nu ziceați dumneavoastră că s-a stricat?<br /><br />- Aparatul de ... am uitat. Bă, soldatule, du-te la grădină și adu-l pe Tuteașcă.<br /><br />Soldatul plecă în pas alergător și tot așa veni, dar fără Tuteașcă.<br /><br />- A zis toa&#8217;major că nu poate veni, că culege castraveții pentru popotă. Da&#8217; a zis că scrie în instrucțiuni cum merge aparatul.<br /><br />- Păi de ce nu zici așa, maiorule? Are dreptate Tuteașcă, vorba aia,<br />suntem atâția ofițeri aicea și stăm dup&#8217;un tablagiu? Ia dă, bă,<br />instructiunile alea încoace! ... aha, uite poza aparatului ... dar ce<br />naiba scrie aici? paaap? Scrie rusește?<br /><br />- E un aparat sovietic, tovarășe colonel, interveni căpitanul Miron.<br /><br />- Daa? Atunci ia citește tu, Miroane, că știi mai bine.<br /><br />Miron luă caietul și citi:<br /><br />- R &#8211; a &#8211; d &#8211; a &#8211; r ... nu știu, tovarășe colonel.<br /><br />- Cum nu știi., bă, mare locțiitor politic?<br /><br />- Păi să vedeți, eu știu Saviețchi saiuz, Eseseser...<br /><br />- Lasă, bă, asta știe orice prost. Ia vezi, maiorule.<br /><br />Stroe lăsă caietul pe masă.<br /><br />- Nu știu eu așa ceva, tovarășu colonel.<br /><br />- Tu, mă, care ai făcut războiul alături de frații noștri sovietici?<br /><br />- Da, dar de la ei am învățat doar davai ceas, davai rachiu, davai<br />dengli... Tot dumneavoastră sunteți salvarea noastră, tovarășu colonel.<br /><br />- Eu? Păi eu sunt colonel și comandant de unitate. Ce nevoie am eu să<br />știu rusește când am subordonați? Miroane, notează-ți: de mâine, pe<br />lângă cursurile de învățământ politic organizezi și ore de limba rusă.<br />Executarea!<br /><br />- Am înțeles, tovarășe colonel!<br /><br />- Asta o rezolvăm, dar cu locatorul ce ne facem? se lamentă Marica.<br /><br />- Tovarășu colonel, vă rog să-mi permiteți să raportez! interveni soldatul <br /><br />care asistase la discuție.<br /><br />- Ce vrei, bă?<br /><br />- Tovarășu colonel, știu eu rusește, am învățat la școală. Cred că pot eu să vă traduc instrucțiunile.</font></font></font></font><br /> http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/Primul-blog-b1/Capitolul-4-b1-p5.htm Primul blog 2009-12-18T19:51:13Z <font><font><font face="Verdana, Arial, Helvetica, sans-serif" size="1" color="navy"><font face="times new roman, times, serif" size="3" color="black"><br /><br /><br /><br /></font></font></font></font><font><font><font face="Verdana, Arial, Helvetica, sans-serif" size="1" color="navy"><font face="times new roman, times, serif" size="3" color="black">Vă salut, domnilor !</font></font></font></font><br /><br /><font><font><font face="Verdana, Arial, Helvetica, sans-serif" size="1" color="navy"><font face="times new roman, times, serif" size="3" color="black"><br /><br /><br /><br /><br />Turul de forță de a repune în funcțiune un radar cules de la gunoi nu a<br />rămas fără ecou. După câteva zile, însuși comandantul diviziei,<br />generalul-maior Munteanu, a anunțat o inspecție la unitatea unde<br />lucrează tovarășul sergent major Tuteașcă.<br /><br />Înștiințat cu o zi înainte, colonelul Marica a decis ca vizita<br />generalului să iasă bine. În acest scop, Rommel și ajutoarele sale au<br />furnizat popotei mai multe lădițe cu producție de la grădină plus<br />carnea unui porc. Tuteașcă nu a mai avut timp să țină evidența<br />ieșirilor de la G.A. Misiunea lui era de data aceasta să dea un aspect<br />cât mai civilizat atelierului.<br /><br />- Bă, majorule vezi să faci ordine desăvârșită în chichineața aia a ta,<br />a ordonat colonelul. Să fie curat, sculele să fie aranjate militărește<br />...<br /><br />- Am înțeles, tovarășu; curat nu mi-e greu să fac, dar știți, scule nu prea am ...<br /><br />- Cum să n-ai scule, bă? aparatu&#8217; ăla cum l-ai făcut?<br /><br />- Raportez, mi-am adus de-acasă scule și tot, dar acum nu le mai am aici le-am dus înapoi.<br /><br />- Ce faacee? Până la prânz să ai scule în atelier. Aduni tot ce găsești<br />prin cazarmă și le pui la vedere! Voi verifica personal! Executarea!<br /><br />Neavănd de ales, Tuteașcă a pornit în cercetare pe la colegi.<br />Locotenentul Sarci, de la parcul auto, a sistat reparația unui IMS și a<br />disponibilizat o trusă de chei. Gigi Dobrilă, electricianul, deși avea<br />multe de făcut pînă la sosirea generalului, a putut și el să contribuie<br />la chetă, dar nu fără o ușoară aluzie:<br /><br />- Când mai facem o ieșire pe la Coroana?<br /><br />Nu au scăpat din vederile tehnicianului nici instalatorul, Piști baci,<br />nici tâmplarul și nici alții care ar fi putut avea unelte și scule.<br /><br />Pe la 12, colonelul Marica primi raportul:<br /><br />- Tovarășu colonel, atelierul este gata pentru vizita dumneavostră.<br /><br />- Aha. Ai văzut că se poate?<br /><br />În atelierul mecanic era curățenie perfectă. În dreapta, pe un raft,<br />câteva cărți de specialitate, Popov, Ivanov, Macoveanu, Edison ...<br /><br />- Bă, b&#462;, pe asta o scoți de-aici! Ce nume-i ăsta?<br /><br />... În stânga, o panoplie garnisită cu o mulțime de scule. Iar în centru, bancul de lucru.<br /><br />- E bine, b&#462; tinere; vezi, mâine să nu existe fir de praf pe fiarele astea!<br /><br />Generalul apăru a doua zi exact în timpul raportului de dimineață, când Stroe își spunea poezia:<br /><br />- ... este gata pentru începerea programului. Raportează șef de stat ... tovarășul general Munteanu!<br /><br />Comandantul diviziei era unul dintre cei mai respectați ofițeri din<br />zona Brașovului. Făcuse războiul în fruntea unui divizion de artilerie<br />și se acoperise de glorie pe ambele fronturi, fiind și rănit de o<br />schijă în Munții Tatra. După terminarea luptelor avansase până la<br />gradul de general-maior și primise comanda diviziei. În fața<br />batalionului lui Marica apărea în uniformă de gală și cu numeroase<br />barete de decorații pe piept, așa cum obișnuia la fiecare inspecție la<br />unitățile din subordine.<br /><br />Primele momente ale vizitei s-au desfășurat fără incidente. Șeful cel<br />mare nu era pus pe rele, de aceea nu observă că Marica nu adusese nici<br />garda, nici trompetul să prezinte onorul la general, nu remarcă<br />fâstâceala lui Stroe și nici nu comentă faptul că nu-l oprise nimeni la<br />intrarea în cazarmă.<br /><br />- Domnule colonel, scopul venirii mele aici este de a discuta<br />posibilitatea angrenării dumneavoastră într-o acțiune de recondiționare<br />a aparatelor electrice din dotare. Am auzit că aveți aici un tehnician<br />foarte capabil ...<br /><br />- Tovarășu general, raportez, e vorba de sergentul major Tuteașcă ... ăăă ... Tuteașc&#462;.<br /><br />- Unde e? vreau să vorbesc cu el.<br /><br />Subofițerul, care se afla la locul lui în formație, ieși la raport, regulamentar, în pas de defilare.<br /><br />- Sergent major Tuteașcă, la ordinul dumneavoastră, tovarășu general.<br /><br />- Domnule sergent major, am înțeles că dumneata ai reușit să repui în funcțiune un aparat foarte complicat. Felicitări.<br /><br />- Servesc patria!<br /><br />- Știu. Spune-mi, te rog, ce calificare ai?<br /><br />- Tovarășu general, raportez, am făcut școala de maiștri militari, promoția &#8217;44.<br /><br />- Specialitatea și gradul?<br /><br />- Electromecanică, maistru clasa a treia.<br /><br />- Nu înțeleg, de ce ești acum numai sergent major?<br /><br />- Raportez, la sfârșitul războiului un tovarăș general sovietic a propus să mi se retrag&#462; gradul de maistru clasa a doua.<br /><br />- De ce? Ai fost în est?<br /><br />- Raportez, am fost până la Cotul Donului, iar apoi am ajuns până în <br /><br />Cehoslovacia. Am primit și decorații, românești, germane și sovietice. Dar pe cele nemțești le-am dat înapoi.<br /><br />- Domnule sergent major, o să te propun la avansare la gradul următor. Domnule colonel, sper că nu aveți nimic împotrivă.<br /><br />- N-are vechimea necesară, tovarășu general.<br /><br />- De avansare la excepțional ați auzit? Domnule sergent major, te mai<br />rog să te gândești dacă te crezi capabil să preiei comanda unei<br />subunități specializate în întreținerea tehnicii militare.<br /><br />- Tovarășu general, e doar subofițer, nu poate ocupa un post de comandă, interveni Marica.<br /><br />- Vei avea la dispoziție un atelier corespunzător, până mâine vreau să am răspunsul dumitale.<br /><br />- Tovarășu general, vă raportez că aveam și aici un atelier foarte bun, spuse din nou colonelul.<br /><br />- Da, aș vrea să-l vizitez, chiar eram curios să văd cu ce a putut domnul sergent major să repare un radiolocator.<br /><br />Grupul de ofițeri se îndreptă spre prăvălia lui Tuteașcă.<br /><br />- &#8220;Oare e destul de curat? Să nu mă fac de râs&#8221; se gândea tânărul.<br /><br />Dar nu la praf se uita generalul.<br /><br />- Asta numiți dumneavoastră atelier? Domnule colonel, sunt dezamăgit de<br />faptul că un tehnician capabil este nevoit să lucreze într-o astefel de<br />...<br /><br />- Tovarășu general , raportez, e mic, dar are tot ce-i trebuie.<br /><br />- Văd și eu ... ciocan ... cu asta ai reglat radarul? ... surubelniță,<br />chei tubulare, cheie de țeavă, clește de cuie, foarfece de tuns mustața<br />... sunt ale dumitale, domnule sergent major? <br /><br />- Ale lui și numai ale lui, sări Marica. Am avut grijă să-i punem la dispoziție ... cum adică foarfece de mustăți?<br /><br />- Raportez, spuse Tuteașcă, am împrumutat cum mi-ați ordonat, de la<br />toți colegii. Asta mi-a dat-o tovarășu Alecu, n-am știut la ce e bună.<br /><br />- Ce să spun, ești bine înzestrat, domnule sergent major. De mâine ești<br />detașat la sediul diviziei. Spre că vei fi la înălțimea așteptărilor.<br /><br />Dar colonelul nu renunța așa ușor la un om de-al său:<br /><br />- Tovarășu general, permiteți să raportez, Tuteașcă nu poate pleca, mai are o misiune de îndeplinit aici.<br /><br />- Chiar așa? Ce faci atât de important încât nu te pot dezlipi?<br /><br />- Raportez, în momentul de față recoltez cartofi, răspunse subofițerul.<br /><br />- N-am înțeles. Domnule colonel, vreți să spuneți că deși armata duce<br />lipsă de tehnicieni calificați, dumneavoastră vă permiteți să-l puneți<br />pe domnul sergent major să piardă timpul într-o grădină de zarzavat?<br /><br />- Să vedeți ...<br /><br />- Domnule colonel, de ce nu m-a întâmpinat garda de onoare? Ca să nu<br />mai spun că am intrat pe poarta unității ca la moară. Așa știți<br />dumneavoastră să comandați la o unitate militară?<br /><br />- Tovarășu general, eu, adică ... raportez ... o să iau toate măsurile necesare ...<br /><br />- Nu, domnule colonel, le voi lua eu. Cred că aveți nevoie de un curs <br /><br />de reciclare și voi veghea personal să-l urmați cât mai curând, nu sunt<br />de loc mulțumit de ce am văzut aici. Voi consemna totul în registrul de<br />stare a unității. Vă salut domnilor!<br /><br />Vizita generalului durase mai puțin de 3o de minute. Dar ce dezastru!<br /><br />Colonelul avea dreptate să nu fie fericit, iar batalionul a simțit curând, în adunare, sentimentele comandantului.<br /><br />- Tovarăși militari, tovarășu general a avut o părere foarte proastă<br />despre voi. Mi s-a ordonat să aplic niște pedepse exemplare. Cine este<br />astăzi comandantul gărzii?<br /><br />- Raportez, spuse Stroe, locotenentul Cocoș.<br /><br />- Unde ești, bă, Cocoșule? Ai trei zile de arest că n-ai prezentat<br />onorul la general, pe ăla de la poartă îl degradez pentru incompetență.<br /><br />- Raportez, tovarășu, interveni din nou Stroe, e soldat, nu-l putem degrada.<br /><br />- E soldat? N-are nimic, când o să-l avans&#462;m fruntaș să-mi aduci aminte să-i luăm gradul. Tuteașcă?<br /><br />- Ordonați!<br /><br />- Cinci zile la arest! Numai din cauza ta s-a supărat tovarășu general.<br /><br />- Tovarășu colonel, vă rog să-mi permiteți să raportez: Tovarășu general mi-a ordonat să mă prezint mâine la divizie. <br /><br />- Bă, bă, tu să nu mai comentezi ordinele! Mâine te duci la tovarășu<br />general, dar numai după ce-ți termini alea cinci zile. Executarea!</font></font></font></font><br /> http://unursinnoras.blog-gratuit.ro/Primul-blog-b1/Capitolul-V-b1-p6.htm